Cheile Galbenei

Fără a avea anvergura şi notorietatea Bucegilor, fără a avea masivitatea şi extinderea Fagarasilor, fără a avea mitologia si farmecul Ceahlaului, Munții Apuseni ascund nenumărate locuri de o frumusete rapitoare. Aceștia din urma au fost construiti de Mama Natura ca un munte cu fata spre interiorul pamantului, parcă nevrand sa strice colinele pline de fanete si culori pastelate. Cu ravene, pesteri si chei străbătute de râuri relativ mici ca debit formatiunile stancoase sunt adevarate cetati sapate in stanca. Una dintre aceste chei este cea ale Galbenei după râul care le străbate. 

Vizitarea lor presupune un pic de antrenament şi de echipare pentru ca traversarea Cheilor Galbenei înseamnă parcurgerea unor zone expuse, principalul pericol fiind căderea în apa rece ca gheaţa. Nu sunt de neglijat nici zonele extrem de abrupte şi umede prin care poteca își face locul. Traseul debuteaza spectaculos imediat ce parasesti drumul forestier ce leaga Valea Cobleşului din judeţul Alba cu Valea Crişului Pietros din județul Bihor. Teritorial aceste chei se află în județul Bihor, dar mulți turiști vin dinspre localitatea Arieşeni urcând în amonte valea Cobleşului.   

Dacă optaţi pentru această rută recomandăm să încercaţi să ajungeți până în apropierea lor cu o maşină pentru a evita un drum pietruit şi prelung care în coborare e mult mai placut, dar la întoarcere îţi dă senzația că nu se mai termină. Dacă mașina are garda joasă e de preferat să apelați la unul dintre localnici care vă poate duce acolo cu o masina de teren. Aceste chei pot fi vizitate în circuit urmând marcajul punct galben si respectând indicațiile găsite pe traseu.  

Un alt circuit este cel în care lăsați mașina imediat ce drumul începe a coborî, la granița între județe, şi continuați pe jos pe drumul forestier timp de aproximativ 1 ora si 1/2. După ce intrați în traseu şi le parcurgeți pana la capăt şi continuati în urcuş, ajungeți la Izbucul Galbenei unde puteți continua drumul prin pădure până la Cetățile Ponorului de unde luând-o spre dreapta la un moment dat se alege o poteca nemarcata ce pleacă tot spre dreapta şi după maxim 5-7 minute intersectează traseul marcat cu banda roșie ce coboară către Cabana Cetățile Ponorului în stânga iar în dreapta urcă muntele prin padure ajungand înapoi spre satul Cobleş, după o coborâre prelungă la punctul în care aţi lăsat mașinile, la granița dintre cele două județe. Atenție ! Poteca nemarcata are urme ale unui marcaj tip punct dar cu multe cercuri concentrice de diverse culori care acum abia se mai vad pe copacii mai bătrâni. Nu recomandam celor care nu cunosc locul şi existența ei ori nu sunt pregătiţi de munte. 

Revenind la Cheile Galbenei, de preferat să fie parcurse vara, cand apa este la cote reduse pentru că în unele zone cablul de asigurare din zona treptelor de oţel fixate în stâncă lipseşte sau e deteriorat şi veți fi nevoiți să mergeți prin apă, ceea ce cred că nu e prea plăcut. Chiar şi când debitul e scăzut tot rămân unele zone în care trebuie atenție la trecerea de pe o piatră pe alta.

Pentru primul circuit, care înconjoară Cheile Galbenei trecând prin Poiana Florilor spre final, recomandăm parcurgerea acestuia în sens opus acelor de ceasornic, adică alegand poteca din dreapta când staţi cu faţa către munte şi cu râul tot în faţă. Asta pentru că sunt unele pasaje care se fac mult mai ușor în urcare decât in coborâre. Nu recomandăm sub nici o forma parcurgerea lor pe ploaie datorita torenţilor ce se pot forma cât şi faptului că în anumite zone cu stâncă acestea devin extrem de alunecoase.

Traseul se recomandă a fi parcurs fără grabă pentru a te bucura de natura şi priveliști. Până în cascadă poteca te forțează a străbate un fel de tobogan săpat în stânca, foarte abrupt, umed şi în care obligatoriu presupune parcurgerea lui ţinându-te de un lanț de asigurare. După cascadă există şi o variantă ce intră într-o zonă asemeni unui tunel în munte ce presupune şi o lumină frontală pentru avea mai multă siguranță în deslușirea detaliilor din zona întunecată. 

Acest traseu este excepţional prin frumusețea dezvăluită, prin gradul de dificultate dar fără a fi unul extrem, cât şi prin pitorescul locului, sentimentul marcant atunci când îl parcurgi de la un capăt la altul este cel de căutarea castelului pierdut din povesti în care ai de trecut o suită de obstacole până la final. Pe parcursul lui, sentimentul de curiozitate generat de întrebarea „Ce se ascunde după acest colț sau după această urcare?” este extrem de pregnant.   

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *