Dupa 20 de ani in Ciucas

          Asemeni cartii aproape omonime a lui Alexandre Dumas am descalecat in vara abia incheiata pe plaiurile pline de farmec ale Muntilor Ciucas. Trecusera aproximativ 20 de ani de la precedenta expeditie, asta pentru ca si memoria mea tinde sa se alinieze teoriilor lui Enstien, adica devine un pic relativa. Cert este ca eroarea e de cel mult un an in plus sau in minus. Muntele e tot acolo asa cum in mare parte il stiam sau l-am redescoperit pe alocuri. Diferentele nu sunt majore, poate latimea potecii ce urca pana la Vf. Ciucas sa fie ceva mai mare datorata timpului si a numarului mai mare de turisti. Adevarul este ca dupa atat timp nu pot sa nu observ unele schimbari pe care nu prea stiu unde sa le incadrez, la pozitive sau la negative. Pana la urma fiecare decada isi are o caracteristica a ei asa ca inevitabil apar diferente. Si pentru a nu mai lungi introducerea am sa intru gospodareste in subiect:

Prima observatie ar fi modalitatea de a ajunge la acest frumos masiv care chiar daca nu are inaltimi de peste 2000 m, Vf Ciucas masoara 1950 m, are ceva aparte si pot sa spun ca este extrem de fotogenic. Daca acum 20 de ani in urma, marea majoritate a montaniarzilor ajungeau cu trenul pana in Maneciu Ungureni cu un personal obosit si relativ aglomerat dupa care trebuiau sa astepte o ocazie pentru a ajunge in statiunea Cheia acum se prefera in mare parte cu masina. Si nu doar pana in Cheia sau pana la Cabana Muntele Rosu pe un drum proaspat asfaltat, ci pana la Cabana Ciucas rebotezata neinspirat Cabana Varful Ciucas.

Ciucas_02De La Cabana Ciucas spre Vf. Ciucas

Spun neinspirat pentru ca pana pe varf se mai face aproximativ 1 – 1:30 h functie de cat de antrenati sunteti. Nu chiar cu orice fel de masina se urca pana la Cabana Ciucas ci doar cele cu tractiune 4×4 reusesc sa faca fata pantelor extreme, construite din traverse de cale ferata dispuse transversal si asezate cu fata in jos pe un fost drum forestier extrem de placut in trecut, acum extrem de aglomerat atat de turisti cat si de masini.

Ciucas_03Punct de rascruce: Spre Vf Ciucas si spre Pasul Bratocea

Foarte multi prefera sa vina pana pe Valea Berii sa-si parcheze masinile si apoi sa apeleze la cele 3 masini de teren aduse de administratorul cabanei din Anglia si transformate in microbuze. Astfel numarul de turisti a crescut exponential. Daca in trecut vechea cabana care era un fost pichet graniceresc era vizitata de iubitori ai muntelui echipati corespunzator acum isi fac aparitia diverse personaje care vin doar pentru distractie. S-a pierdut bucuria drumetiei, e doar o goana nebuna in a bifa o locatie usor inaccesibila si a sustine ca ai fost pe munte.

Ciucas_04Vedere cu claile sau cusmele Ciucasului

Revenind la traseul parcurs trebuie sa recunosc ca si eu am trisat un pic in sensul ca am urcat plin de bucurie pana la Cabana Muntele Rosu pe drumul proaspat asfaltat fara sa mai fiu atent la craterele din sosea. Ultima urcare pe vechiul drum a fost chiar sport extrem cu masina. Paradoxal acum cand drumul e reabilitat integral cabana e inchisa !!! Cand drumul era distrus aceasta functiona !!! Nu am explicatii si nici nu cred ca-si au rostul.

Ciucas_05Vedere spre E cu Cabana Ciucas si Muntele Rosu. In plan secund Muntele Zaganul

Dupa o scurta plimbare in zona si echiparea de munte corespunzatoare am ales poteca marcata cu banda galbena care in aproximativ 1:30 – 2 h trebuia sa ne duca pana la Cabana Ciucas. Coborarea prin padurea matura si multimea de oameni intalniti pe traseu ne pregateau pentru ce urma sa intalnim mai departe.

Ciucas_06Urcand catre Vf Ciucas si privind spre Vest dintr-o mica sa

Ajunsi in coborare pana in Valea Berii descoperim binefacerile progresului. Masini parcate, oameni cam de toate varstele, incusiv cu copii mici in rucsaci special conceputi pentru ei, in fine, foarte multa lume pe traseu. Dupa primele masini care si-au lasat parfumul caracteristic am ales vechea poteca chiar daca presupunea un urcus pieptis printr-o padure deasa de molid care ne-a scutit de poluare si de multimea de oameni.

Ciucas_07In apropriera varfului privind spre Sud

Cabana cea noua este o constructie impunatoare total diferita de cea veche si care in acea zi de week-end era plina de turisti. Multi , foarte multi turisti , poate prea multi dupa mine. Oricum e bine pentru rentabilitatea locatiei din acest punct de vedere. Putini erau cu adevarat echipati de munte.

Ciucas_08In apropriera varfului privind spre Est

Multi erau in plimbare ca pe Calea Victoriei in special spre varf. Noroc cu vremea frumoasa. Daca in alte masive sau pe alte poteci mai ai si momente in care poti sa fii doar tu cu muntele, in cazul de fata aceste momente au lipsit cu desavarsire. De corturi la cabana nici nu se mai pune problema, lipseau cu desavarsire. Doar undeva mai sus de cabana trei corturi montate intr-o poienita in afara potecii marcate incercau sa gaseasca un pic din atmosfera de pe munte.

Ciucas_10Panorama spre NE de pe Varful Ciucas

Peisajul a ramas la fel de frumos si de fotografic. Multitudine de poze din care cu greu am reusit sa opresc cateva care mi s-au parut cele mai reusite. Si ar mai fi un aspect care m-a bucurat. Undeva, nu spun unde, pe o coasta de munte am gasit floarea mult ravnita. O floare de colt ! Doar am fotografiat-o !

Ciucas_11

Inevitabil, timpul schimba locurile si oamenii. Cu toate acestea Masivul Ciucas ramane preferatul meu. Recomand descoperirea lui la pas, fara masina pe cat posibil. Si nu doar a Varfului Ciucas pentru ca langa el mai spre Est, impozantul Munte Zaganul ascunde un traseu foarte atractiv.

Drum Bun si vreme frumoasa sa aveti !

Un comentariu la „Dupa 20 de ani in Ciucas

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *