Un vis implinit!
Alaturi de Echipa Carpii am participat la UltraRun for Autism 24H Smârdan 2021. Aveam emotii insa nu atat de mari, stiam si simteam ca pot sa duc acesti kilometri, cu suport din partea colegilor din echipa si a voluntarilor. Eram la start, inca nu realizam ca aveam de alergat 24 ore, imi pacaleam mintea, ma simteam bine, eram in elementul meu. Eram happy, asa da provocare, si eram pregatita de lupta!
Traseul a fost o bucla de 2.5Km cu diferenta de nivel 50m, iar la fiecare bucla, aveam acces la punctul de hidratare si mancare, mi-a placut mult asta, eram in siguranta, dupa ce luam o maslina, o bucatica de cascaval, haide Oana, da-i in continuare, inca o tura. Orele se scurgeau, nu realizam, eram in transa, mai luam o bucatica de cornulet, mai dadeam o tura. Apa am avut in permanenta la mine, in mana, la urcare luam o gura, dupa urcare inca o gura mica. Am avut mancare calda din partea organizatorilor: pizza, omleta, supa crema de legume. Dupa ce mancam 2 – 3 guri o luam din loc din nou. Voluntarii ne-au ajutat mult sa avem tot ce ne trebuie pe parcursul cursei, mancare, bautura, muzica, atmosfera, dans!
De patru ori m-am schimbat in haine uscate si curate, conteaza mult acest aspect intr-un ultrarun. Nu va mai spun ca noaptea am fost imbracata ca de iarna: polar, caciula, manusi, pantaloni lungi, buff; corpul lucrand neincetat toata ziua, il resimteam ca nu este comod la temperaturi joase, insa m-am simtit asa de bine infofolita.
Mi-am spus: „stati sa o vedeti pe Onuta Boncuta alergand cu frontala!” Mi-am luat si prima cazatura tocmai cand a apus soarele, it was all fine. Noaptea am alergat alaturi de Victor, cu muzica in difuzoare si voie buna, chiar ne lipseau niste beculete pe noi. Dupa kilometrul 105 am resimtit ca trebuie sa o las mai moale, daca voiam sa ajung in siguranta dimineata la finish. Asa ca 35km i-am facut la pas accelerat alaturi de Victor. Nu voiam sa renunt, imi placea, cat ar mai fi putut dura pana la rasarit, cateva ore.
La 12 noaptea ma trezesc cu oamenii mei frumosi la check-point: Catalin, Iulica, Oana, Adi si Lucian. Mi-au facut o surpriza atat de mare, le sunt recunoscatoare si mandra ca ii am alaturi.
Soarele rasarea si nu-mi venea sa cred ce nebunie am facut, mi-am pastrat pozitia la feminin in toate cele 24 ore, abia asteptam sa-i vad pe ai mei la ora 9 cand ajung.
Mai aveam 30 minute din cursa si gandul m-a trimis la mama, am sunat-o. I-am spus adevarul, mi-a fost teama sa-i spun de cursa inainte, nu voiam s-o sperii; i-am spus ca sunt intr-o cursa de 24 ore si mai am putin si termin. Mamei nu i-a venit sa creada, o mandrie usoara am simtit in vocea ei tremurata de emotie: „Mama, noaptea a trecut, soarele rasare si sunt fericita ca mi-am indeplinit visul, sa fac cei 100km, si am facut mai mult de atat!”
| UltraRun 24h in cifre: 8 echipe, 141 alergatori Locul 1 Echipa / Locul 1 feminin / Locul 6 open 140km (56 ture) – aprox. 2800m diferenta de nivel |
Multumiri catre:
– Catalin – dragostea mea, care si-a dorit sa nu particip la aceasta cursa nebuna insa a fost alaturi de mine
– Iulica si Oana – voluntarele noastre sexy. Fetelor, si-alta data o s-o facem si mai lata. Voi stiti asta!
– Adi si Lucian – baietii faini care si-au rupt din timpul lor si au fost alaturi de mine. Va multumesc din suflet pentru cadoul frumos!
– Victor – pentru ca am facut echipa faina impreuna si cateodata chiar ne sincronizam perfect. Felicitari pentru locul 1 OPEN!! You rock, man!!
– Ema – sora mea, care a fost neincetat online cu mine si ma sustine in tot si toate
– Cristi Balan – capitanul echipei Carpii, ma bucur ca fac parte din aceasta echipa, cei care nu se lasa, cei care merg pana la capat
– Echipei Carpii – sunteti toti faini si astept cu nerabdare urmatoarea nebunie impreuna
– Dan Roman – organizatorul evenimentului, super traseu si super atmosfera
