Samos – O destinatie surprinzatoare

          Daca ar fi sa gasesc o poza reprezentativa pentru insula Samos nu cred ca ar putea fi alta decat cea de mai sus. Cuprinde intreaga paleta de elemente constitutive: piatra, vegetatie pe cea mai mare parte a insulei precum si marea cu ale ei culori in care predomina albastru in intreaga lui variatate de nuante. Considerata taramul zeitei Hera dar si insula vacantelor imparatului Antoniu si a reginei Cleopatra, Samosul a fost pentru mine si nu numai, un loc care imbina perfect plajele deosebite si variate cu verdele padurilor si linistea localitatilor. Un refugiu linistit dar incitant in egala masura, plin de culoare, o insula pe care am ales-o fara sa am mari asteptari din partea ei dar care fata de alte insule grecesti a stiut sa se descopere si sa se puna in valoare cu mult mai mult decat altele, mult mai sonore. Si cu toate ca nu e lipsita de puncte de interes insula nu e suprasaturata de clienti, nu e comerciala ori aglomerata dar are din plin parte de turisti straini si mai are ceva care ii da un farmec anume. Autenticitatea.

Aici poti sa mai regasesti viata grecilor aproape de imginea pe care aproape oricine dintre noi o are in memorie legat de modul lor de viata, peisaje si culori. O insula putin mediatizata dar care s-a dovedit extrem de captivanta si care pentru a putea fi cunoscuta in totalitate merita a fi strabatuta in liniste pret de mai multe zile ca sa nu zic undeva la doua saptamani tocmai pentru a savura si a te delecta cu frumusetile ei.

Cel mai usor mod de a ajunge este cu avionul. Chiar de la coborare ceva din imprejurimile aeroportului m-a surprins in mod placut, poate unde esti inconjurat de munti relativ inverziti dar fara a atinge mari inaltimi. A urmat drumul catre hotel trecand prin apropierea orasului capitala Samos sau Vathi asa cum mai este numit de catre localnici.

Functie de preferinte se poate opta pentru una din cazarile de pe insula. Plecand de la apartamente, case traditionale, bungalouri sau in complexul de lux de 5 stele precum „Doryssa Seaside Resort”. Mare parte a cazarii se regaseste in vile si hoteluri de marime medie dar exista si mici resort-uri cu servicii bune tip demi-pensiune precum Hotel Arion din micuta dar cocheta localitate Kokkari.  Aceasta este un fost sat pescaresc cu stradute inguste si cu case tipice zonei marii Egee, foarte linistita dar animata de turistii care-si doresc genul acesta de localitate in care parca timpul curge ceva mai incet si tihnit.

Plaja din Kokkari orientata la Marea Egee, cu pietre maricele dar slefuite de diverse culori, cu un albastru intens in larg si reflexii vernil catre tarm, este mai tot timpul batuta de un vant din larg propice sporturilor nautice in special windsurfing-ului. Zilnic cel putin 10 pasionati erau in larg echipati cu costume de neopren si cu placi de ultima generatie. In rest localitatea era plina de taverne, una mai interesanta decat alta dar fara sa fie genul acela de localuri cu mese multe si ordonate. Fiecare incerca sa aiba o tema care sa difere fata de a celorlalte astfel incat senzatia de taverna pe banda rulanta sau de inghesuiala nu se regasea deloc.

Lasand pe alta data descrierea plajelor si a tavernelor aferente, una fara alta nu cred ca se poate in Grecia, am sa mentionez cateva din obiectivele turistice din insula Samos cu precizarea ca din cauza timpului scurt nu am reusit sa vedem tot ce ne-am propus, asta si pentru ca am dorit sa ne tihneasca fiecare clipa si fiecare descoperire.

Cu siguranta fiecare dintre noi a auzit de matematicianul Pitagora. Putin stiu ca pe aceasta insula a trait si a avut inclusiv o chilie unde se pare ca venea asemeni unui pusnic sa mediteze. La chilia lui nu am ajuns, dar in localitatea numita Pythagoreio am poposit intr-o dupa-amiaza calduroasa.

Oraselul inclus in patrimoniul Unesco e plin de farmec, cu aer cosmopolit cu stradute inguste si pline de hoteluri, cu un port turistic in care ancoreaza preponderent ambarcatiuni cu vele de mici dimensiuni dar si yachturi luxoase cu diverse pavilioane. Pe o faleza ce se indeparteaza de mal mergand cumva perpendicula pe tarm in spre largul marii, oare cum altfel se putea decat perpendicular, se afla statuia marelui ganditor intr-o ipostaza mai mult decat graitoare.

Stradutele inguste urca abrupt si numeroase sunt doar o insiruire de trepte pe care eu unul nu eram prea incantat sa le urc la acel moment si nici zi de zi. Case mici, mare parte din ele transformate in pensiuni sau hoteluri tip boutique cu turisti de toate natiile si varstele iti dadeau sentimentului unui europolis modern, gandul catre vechea Sulina surprizandu-ma pe moment. Pastrand proportiile evident.

Asa cum esentele tari se tin in sticlute mici tot asa si eu incerc sa condensez informatia la ce este mai reprezentativ si nici sa nu o plasez toata o data pentru a nu incarca cititorul cu prea multe date. Asa ca, ce mai era de povestit ramane a fi scris si cu alta ocazie. Pentru cine mai are rabdare si timp va recomand o filmare aeriana reusita.